Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viaţă-n libertate ori moarte!” strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim
!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’ pământ!

Începând din 1848, „Deşteaptă-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curaj în momentele cruciale ale istoriei, cum ar fi Războiului de independenţă (1877 – 1878), primul şi al doilea război mondial. Mai ales în timpul crizei după lovitura de stat din 23 august 1944, când România s-a detaşat de alianţa cu Germania lui Hitler, alăturându-se Aliaţilor, acest imn a fost cântat în mod spontan de toţi şi emis pe toate staţiile radio.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, „Deşteaptă-te, române!”, ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, a fost interzis, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii 1970, melodia a putut fi din nou cântată dar fără versurile originale.
În ziua revoltei de la Braşov, 15 noiembrie 1987, muncitorii de la uzinele de Autocamioane au început să cânte această melodie, mulţi dintre ei nemaiştiind versurile. Cu toate acestea melodia a continuat fără întrerupere.
Pe 22 decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, impunându-se generalizat, fără şovăială, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Prima înregistrare a melodiei s-a făcut pe disc, în 1900, în S.U.A., în interpretarea solistului Alexandru Pascu. Abia în 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din Bucureşti reunită cu fanfara Regimentului Ştefan cel Mare din Iaşi au realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În acelaşi an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată pe disc varianta corală.
Titlul „Deşteaptă-te, române!” este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim „acum ori niciodată”, prezent şi în alte imnuri naţionale, de la „paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la „Marseilleza” Revoluţiei franceze.

Remarc cu deosebită bucurie si satisfacţie că lista celor care s-au deşteptat creşte pe zi ce trece.Printre cei care luptă cu tiranii şi duşmanii ţării şi neamului se numără:Ciutacu Victor (VORBE GRELE),Dumitrescu Răzvan (REALITATEA ZILEI),Firea Vrânceanu Gabriela (ŞTIREA ZILEI),Gâdea Mihai (SINTEZA ZILEI),Stan Valentin (CONEXIUNI),Tudor Radu (PUNCTUL DE ÎNTÂLNIRE),Savu Cosmin (ROMANIA TE IUBESC),şi bloggerii Iosif Buble (PE SURSE.RO),Ovidiu Ohanesian (ANTIMAFIA),Marius Mina (HALUCI-NATION.RO),Roxana Iordache (WELCOME TO ROXANIA),Cristian Sutu (SUTU.RO),SRS (SROSCAS.RO),şi mulţi alţii,lista e prea lungă să o scriu pe toată.
Trebuie să-l menţionez şi pe Robert Horvath,cineast român de origine maghiara refugiat în SUA,care face dezvăluiri uluitoare pe blogul său http://devanewyork.blogspot.com/ si luptă alături de cei din ţară împotriva celor care au distrus România ieri şi a celor care o distrug astăzi.
La loc de cinste se află SIMONA FICA cu “Ziarul” (aşa îi place să-l numească) WWW.EXPLOZIV-NEWS.RO.Un jurnalist de investigaţie,de excepţie,care are curajul sa demaşte,cu probe şi documente,pe toţi infractorii,trădători şi vânzători de neam şi ţară,indiferent de culoarea lor politică şi de rang.Pentru asta a şi “FURAT-O!” de vreo două ori de la valeţii care au primit “SARCINA EXPRESĂ” de a o reduce la TĂCERE.Încercările au eşuat lamentabil si Simona continuă lupta pâna la victoria finală,pedepsirea tuturor infractorilor,trădători şi vânzători de neam şi ţară,fără nici măcar o excepţie.
Sper intr-o MARE UNIRE a tuturor celor care vor BINELE ROMÂNIEI pentru a obţine realizarea acestui măreţ deziderat.
Hai la lupta cea mare,rob cu rob să ne unim şi România noastră dragă din temelii s-o reconstruim!
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Advertisements