Încă odată Marcus dă dovadă de o putere deosebită de analiză şi sinteză a evenimentului major de ieri din Parlament şi ne prefigurează,in versuri naive,viitorul “luminos” al naţiunii române.Citiţi şi admiraţi-l pe Marcus.
Dictatura A Murit, Traiasca Dictatura!
Revista presei in versuri naive — Marcus @ 10:02
De baut da Plescoita la intregul cabinet,
Sampania curge-n valuri, libera la robinet.
“Pusca si cureaua lata” canta iar Primu Ministru,
Ii dadura vot miseii pentru set de legi sinistru.
Ungurimea-i bucuroasa si e prinsa intr-un ceardas
Printr-un troc ei aruncara graiul nostru pe faras.
Prea ferice e si Voda, tara-ntreag-a transformat
In umila servitoare, sluga la al sau palat.
Pohta lui e lege astazi, de la Mare in Carpati,
La mujici e jale mare, de Voda fost-au tradati.
Senini sunt si ticalosii ce-au votat in Parlament
Legi tembele, criminale ce conduc la faliment.
Crapa-n strada pensionarii, protestand acum in van,
Voda le-a luat din chimiruri, ultimul lor gologan.
Mamele isi plang copiii, lasati fara viitor
De-mprumut facut de Voda, erijat in dictator.
Geaba protesteaza vulgul, sub un soare ucigas,
Voda hahaie-n palatu-i si le-arata cine-i Nas.
S-au imbulucit cu votu’ sa-l aleag-a doua oara,
El ii las-acum sa urle, de foame si frig sa moara.
Liber a dat la hotie pentru simbriasi docili
Facand loc la saracie la cei multi si cei umili.
Dupa douazeci de ani in care, tot romanul a sperat
La belsug si libertate, vede azi ca-i inselat.
Dictatura-i iar acasa, sus in deal, la Cotroceni
Sta cu Voda-acum la masa, iara noi mancam coceni.
Sacrificiul dat de tineri intr-un Undrea-nsangerat
Striga azi de prin morminte si se cere razbuna

Consider că această poezie,plină de ironie dar şi de tristeţe,poate constitui un apel către naţiune,de genul
DEŞTEPTĂ-TE ROMÂNE DIN SOMNUL CEL DE MOARTE!

Ca să vă luminez puţin,stimaţi cititori,am să vă ofer,în cele ce urmează,de unde au furat,stăpânii noştri dragi şi scumpi,modelul pentru reducerea cu 25% a salariilor şi cu 15% a pensiilor si ajutoarelor sociale.Citiţi şi recunoaşteţi că se aplică cu succes şi în România!

Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: “Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”. Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii. “Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci:
“Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse:
Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”. Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului:
Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”. Stolnicul se adresă,la rândul său,primului străjer:
“ia doi galbeni şi cumpără mere de la târgoveţ”.Acesta se adresă,la rândul său,unui străjer din subordine:
ia un galben şi cumpără mere”.Străjerul se duse la târgoveţ şi îl luă la rost:
“Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere“.
Zis şi făcut. Întors la şeful său, străjerul se lăudă:
“Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”. Primul străjer merse la stolnic:
“M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic:
Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere“. Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic:
“Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere“. Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui:
“Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere“.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă:
“Hmmm. Cinci mere pentru cinci galbeni. scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”

Vedeţi ce repede şi uşor a ajuns Marele Şef la concluzia că lumea o duce bine şi are bani,deci se pot mări birurile.
În poveste s-au mărit birurile.În România s-au redus,dar nu birurile ci salariile şi pensiile.Birurile se vor mări mai târziu (sic!).

Advertisements