Obiectivul prioritar pentru stăpânire : Presa liberă trebuie nimicită!

Sau,altfel spus : Cine nu este cu mine este împotriva mea şi trebuie ori să tacă ori să dispară!

Din fericire mai sunt oameni cu coloană vertebrală care demască această acţiune profund antidemocrată şi acuză cu vehemenţă in chiar plenul SENATULUI ROMÂNIEI.Unul dintre aceştia este senatorul de SATU MARE,VALER MARIAN,care a făcut o declaraţie politică,în şedinţa Senatului din 28 iunie 2010,cu titlul : Nimicirea presei libere – ultimul pas către dictatură.Iată declaraţia senatorului Valer Marian.

GRUPUL PARLAMENTAR PSD+PC

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD+PC

Şedinţa Senatului din: 28.06.2010

Titlul declaraţiei: Nimicirea presei libere – ultimul pas către dictatură

Mai bine presă fără guvern, decât guvern fără presă a spus Thomas Jefferson, unul dintre părinţii fondatori ai naţiunii americane şi unul dintre cei mai prestigioşi preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii. Spusele sale au constituit un far călăuzitor al democraţiei americane şi al tuturor democraţiilor consolidate timp de peste două secole.

Cel mai elocvent exemplu de preeminenţă a presei în faţa guvernării îl constituie cazul Watergate, când un preşedinte al Statelor Unite, Richard Nixon, a fost obligat să demisioneze din funcţie, după câştigarea celui deal doilea mandat, în urma dezvăluirilor făcute de ziarul Washington Post referitoare la spionarea şi subminarea Partidului Democrat, aflat în opoziţie.

Până ce a ajuns preşedinte al României, Traian Băsescu a încercat cu obstinaţie, în perioada cât a fost parlamentar, ministru şi primar general al Capitalei, să intre sub pielea presei, căutând amiciţia ziariştilor importanţi din toate redacţiile şi declarându-se un apărător al libertăţii de expresie. După ce a ajuns preşedinte, Băsescu a început să schimbe macazul, lansând cele mai grele epitete la adresa ziariştilor, folosind expresiile  “găozar”, „păsărică”, „ţigancă împuţită”, „tonomate “, şi a patronilor de presă, pe vare i-a etichetat “moguli”. După ce a câştigat al doilea mandat prezidenţial şi a lansat la apă cel mai obedient guvern de la preluarea cârmei României (Guvernul Boc IV), Băsescu a început să pună în aplicare un plan sistematic de intimidare şi de nimicire a presei, pentru aşi satisface obsesia de limitare a drepturilor media.

Un prim pas l-a constituit adoptarea de către Guvernul Boc IV a Memorandumului nr. 398 în şedinţa din 17 februarie 2010, prin care s-a decis că autorităţile publice nu vor mai încheia niciun contract de publicitate şi/sau promovare în cursul anului 2010 decât în situaţii excepţionale, precum şi anularea tuturor procedurilor de atribuire aflate în derulare ce au ca obiect publicitatea şi/sau promovarea. Prin aceste măsuri, după diminuarea drastică a reclamei de la agenţii economici, presa românească va fi privată şi de veniturile aduse de publicitatea şi/sau promovarea din partea autorităţilor publice (ministere, agenţii, consilii judeţene, consilii locale, primării, instituţii deconcentrate).

Un al doilea pas, de-a dreptul terifiant, îl constituie decretarea presei drept ameninţare pentru stat, respectiv vulnerabilitate pentru securitatea naţională de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT), prezidat de preşedintele Traian Băsescu. Săptămâna trecută CSAT a adoptat un document intitulat “ Strategia Naţională de Apărare – 2010”, în care apare în premieră într-un document oficial dintr-o ţară membră a NATO şi a Uniunii Europene o prevedere stupefiantă despre presă la capitolul riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi. Astfel, la capitolul 6, subcapitolul 6.2, după crima organizată, sunt definite ca vulnerabilitate fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora şi presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje economice sau în relaţia cu instituţii ale statului.

Cum bine s-a spus, o astfel de formulare imprecisă, larg interpretabilă, are menirea să introducă în instituţiile media şi în rândul ziariştilor frica, teroarea de a nu deveni inamic al statului, al siguranţei naţionale. Prin acest document, CSAT abilitează legal serviciile secrete să prevină discreditarea statului şi să bage pumnul în gura presei. Prin acest document, CSAT a dat undă verde poliţiei politice faţă de presă; dacă un jurnalist va fi considerat ameninţare la securitatea naţională, ascultarea sa şi violarea corespondenţei sale vor fi justificate şi nelimitate şi ar putea urma îngrădirea drepturilor şi libertăţilor sale civile, inclusiv prin percheziţie, reţinere şi arestare. Adoptarea acestui document de către cel mai înalt for decizional pentru securitatea naţională din România, constituie un atac fără precedent la democraţie la dreptul la informare şi la libertatea de expresie, un derapaj grav de la normele unui stat de drept european şi un viraj sigur spre un regim de poliţie politică. Presa internaţională a comentat pe larg şi a criticat ferm includerea presei pe lista ameninţărilor la adresa securităţii României, unele ziare germane comparândul pe Băsescu cu Putin. Pentru aceste motive, PSD a solicitat preşedintelui Traian Băsescu retragerea din Parlament a Strategiei Naţionale de Apărare adoptată recent de CSAT, iar, în cazul în care nu se va da curs acestei cereri, vom solicita parlamentarilor de toate culorile politice să respingă adoptarea acestui document, întrucât nu putem accepta ca ziariştii români să fie consideraţi la fel de periculoşi ca şi teroriştii.

În fine, o ultimă lovitură a fost dată presei de regimul Băsescu-Boc prin adoptarea de către guvern, tot săptămâna trecută, a unei ordonanţe de urgenţă privind modificarea Codului Fiscal, care prevede, printre altele, micşorarea veniturilor anuale ale angajaţilor plătiţi prin contracte de drepturi de autor. Potrivit acestei ordonanţe, veniturile anuale din drepturile de autor vor scădea cu peste 2000 de lei, prin scăderea cotei forfetare folosite pentru calculul impozitului pentru banii obţinuţi prin contracte de drepturi de autor şi prin obligarea acestora să plătească contribuţii sociale în limita a cinci salarii medii brute pe economie. Această ordonanţă constituie un atac la adresa creaţiei şi a intelectualităţii româneşti, afectându-i pe oamenii de presă (ziarişti, realizatori de radio şi de televiziune), alături de scriitori, actori, compozitori, cantautori, pictori, sculptori, artişti multimedia, ş.a. Ordonanţa este însă vădit neconstituţională întrucât Codul Fiscal nu poate fi modificat printr-o ordonanţă de urgenţă, ci numai prin lege.

Aceste măsuri premeditate şi concertate pentru nimicirea presei libere vin într-un context de criză economico-financiară care a afectat substanţial presa locală şi centrală din România, îndeosebi datorită diminuării drastice, fără precedent după 1989, a veniturilor realizate din reclamă şi publicitate. În ultimile luni şi-au încetat apariţia numeroase publicaţii centrale şi locale, iar cea mai mare parte a publicaţiilor rămase pe piaţă au efectuat reduceri substanţiale de personal, de format şi de tiraj. În actualul context de criză economică mondială, în unele state ale Uniunii Europene au fost adoptate măsuri guvernamentale de sprijinire a presei, ca de exemplu în Franţa unde, la propunerea preşedintelui Nicolas Sarkozy, guvernul a aprobat anul trecut un program de sprijinire a presei naţionale cu suma de 600 de milioane de euro.

În România, regimul BăsescuBoc demonizează şi subminează presa prin declararea acesteia ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, prin tăierea publicităţii de la stat şi prin supraimpozitarea drepturilor de autor.

Senator

Valer Marian

Advertisements