Motto:

„Jurnaliştii au datoria de a căuta informaţii confidenţiale, acest lucru face parte din meseria noastră, pentru că poate fi în interesul public şi al căutării adevărului.” (Lorenzo Consoli – preşedintele Asociaţiei presei internaţionale din Bruxelles 12 februarie 2009)

PREFAŢĂ

Fulminantele dezvăluiri din această carte transformă demersul prietenului nostru într-un autentic rechizitoriu, propriu mai mult intenţiilor (doar ale unora !) post-decembriste şi mult mai puţin adaptat perversităţii epocii pe care o parcurgem cu scandaloasă indolenţă, de douăzeci de ani încoace. El însă, rechizitoriul, poate fi, cu siguranţă, peste vremuri, una dintre cele mai exacte explicaţii pentru nedumeririle generaţiilor ce vor urma, fiind în acelaşi timp, vai, un îndemn la deşteptare (doarme Naţiunea, încă adânc!), pentru că Somnul, nu-i aşa?!, la noi, românii, naşte şi va tot renaşte monştri.

Ne aflăm în faţa unor pagini cât se poate de elocvente, pentru diagnosticarea exactă a Răului deja metastazat şi care ne-a contorsionat într-atât fiinţa, încât nici nu mai sesizăm cât de bolnavi suntem, dar suferim. Expuneri dintre cele mai viguroase se contrapun revelator perfidiei patriotarde a tuturor acelora erijaţi în oblăduitori ai destinelor noastre.

De-a dreptul cutremurătoare este dezvăluirea din „Teatrul de operaţiuni”, acolo unde români ademeniţi cu solde în valută forte sunt ameninţaţi şi chiar ciuruiţi cu arme şi cu gloanţe de provenienţă românească. Cumplit ! Nemernicii „cu ochi albaştri” îşi continuă nestingheriţi „afacerile” începute încă de pe vremea lui Ceauşescu şi se mai şi bat cu pumnu’n piept de cât de loiali ar fi „Ei” dezideratelor Alianţei nord-atlantice. Praf în ochii occidentalilor destul de largi la pungă, şi un munte de minciuni sub care îşi îngroapă (mult prea) răbdătorii compatrioţi !…

Cartea de faţă nu va intra niciodată în vreo competiţie pentru „opere” literare – nu şi-ar avea nici rostul şi nici autorul nu şi-a propus aşa ceva –, dar se constituie în încă un semnal pregnant a ceea ce şi eu susţin de atâta amar de vreme:

După 1989, românii nu au avut parte decât de tranziţia de la R.S.R. la… R.S.R. Adică, de la Republica Socialistă România la Republica Securistă România. Restul e doar bla-bla „politic”…

Îi mulţumesc lui Ovidiu Ohanesian pentru stăruinţă şi îl asigur de un loc „fruntaş” în categoria proscrişilor!

Aici, într-o Românie deja abandonată de români şi lăsată – ca o târfă – la cheremul „băieţilor cu ochi albaştri”…

Doru Braia

Cuvânt înainte

Doamnelor şi domnilor, stimaţi cititori, permiteţi să raportez. Subsemnatul, Ohanesian Eduard Ovidiu, caporal (r) al Armatei Române, vă urează bun venit în lumea serviciilor secrete ! Duşmanul poporului, consemnat oficial pe site-ul Serviciului de Informaţii Externe prin comunicatul din data de 13.04.2007, îndrăzneşte să tragă semnalul de alarmă prin intermediul unei cărţi-document.

Puterea din Umbră este ca şi viaţa mea, o serie de instantanee, şi se bazează în mare parte pe articole publicate sau cenzurate de-a lungul timpului în presa centrală sau locală. Pentru veridicitate, am presărat fiecare capitol cu mesajele unor ofiţeri din sistem, ale căror nume prefer să nu le fac publice deocamdată. Astfel, sub titulatura N.O. (nota ofiţerului), veţi avea ocazia să aflaţi comentariile celor care au fost nedreptăţiţi de-a lungul timpului sau deranjaţi de slugărnicia şefilor, demnitari sub acoperire în toate structurile statului. Au îndrăznit să vorbească despre nemerniciile camarilei securiste trecute la strict secret.

Când am preluat domeniul serviciilor secrete (pe la sfârşitul anului 2004), redacţia cotidianului “România liberă” primea foarte rar comunicate de la Serviciul de Informaţii Externe. Discursurile plicticoase cu accente de socialism ştiinţific ale fostului director SIE, Gheorghe Fulga, ne parveneau pe adresa de e-mail o dată pe lună, ba chiar mai rar. La orice solicitare, Direcţia de Relaţii cu Publicul condusă la vremea aceea de Nicolae Vintilescu (fost spion la Berlin) din cadrul instituţiei de mai sus, răspundea în acelaşi fel. Legea 182… cutare, cutare, ne interzice orice comentariu. În spatele legii se ascundea de fapt sistemul mâncat de carii al Securităţii. Generali peste generali de trei şi patru stele (unii primeau chiar şi 2 stele pe an), cumetrii, pile şi relaţii de pe vremea Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii. Toţi slugi umile ale pesedeului.

La intrarea în Uniunea Europeană, sub presiunea opiniei publice, preşedintele Traian Băsescu a fost nevoit să treacă în rezervă o grămadă de dinozauri comunişti. Marile schimbări s-au petrecut la Serviciul Român de Informaţii, unde s-au întinerit conducerile multor secţii judeţene. Când a venit vorba de Serviciul de Informaţii Externe, reforma s-a împiedicat. Peste 70% din dosarele DIE/CIE/SIE nu au fost predate CNSAS din motive lesne de înţeles. Am afla cu stupoare cum actualii demnitari şi politicieni, democraţi sub acoperire, luptau împotriva NATO, spionau ţările Europei Occidentale sau furnizau armament teroriştilor. Deconspirarea recentă a diplomatului-securist Mircea Haş, nume de cod Haiduc, Hulubei etc. este grăitoare în acest sens.

Am atras atenţia prin nenumărate materiale de presă (cât, şi mai ales ce, mi s-a permis) că demnitarii se joacă de-a reforma serviciilor secrete. În timp ce palatele Victoria şi Cotroceni îşi dădeau la gioale pe proiectul legilor siguranţei naţionale, România intra în Uniunea Europeană cu ofiţerii Securităţii în frunte. Nu facem vorbire despre rezerviştii şi miliţienii Epocii de Aur, ci despre spionii DIE/CIE/SIE educaţi împotriva structurilor euro-atlantice, la şcolile de sorginte sovietică de la Băneasa, Brăneşti sau Grădiştea, aflaţi astăzi în plină activitate. Generali şi colonei cu state grele de plată înainte de ’89, care conduc direcţii importante din cadrul Serviciului de Informaţii Externe (au fost “diplomaţi” şi au spionat la greu duşmanul de clasă occidental), nu apar în “Raportul Tismăneanu”, document pe baza căruia şeful statului a condamnat public comunismul. Îi găsim la conducerea celor mai importante instituţii ale statului român sau, mai rău, ne reprezintă în lume ca ambasadori sau consuli generali. Culmea, Uniunea Europeană se face că nu vede cine populează reprezentanţele diplomatice ale României în Europa. NATO are ochelarii sparţi când vine vorba de securistul de la Centrul de Informaţii Externe (CIE) Silviu Predoiu, pe stil nou adjunct al directorului SIE. Spion cu şcoală de doi ani la Brăneşti. Actualul consul general la Strasbourg, generalul DIE/CIE (pe bune) Marcel Alexandru a fost director adjunct şi secretar de stat SIE, responsabil pentru relaţia cu presa. Directorul adjunct SIE, generalul DIE/CIE Vasile Sarcă a spionat fără nici o jenă de la reprezentanţele României de la Praga şi Bratislava, iar unul dintre şefii PD-L, Marin Antonescu, activa liniştit la Anvers alături de Traian Băsescu. Toţi au fost elevi conştiincioşi ai securiştilor de sorginte bolşevică Pleşiţă, Doicaru sau Pacepa în vremurile bune ale Securităţii comuniste. Băieţii ăştia domnesc astăzi liniştiţi în România cu dosarele sensibile ale demnitarilor sub fund, pentru că spre deosebire de noi, oamenii obişnuiţi, dumnealor au avut acces la informaţie. Abuzurile, furturile, trădarea şi alte năzbâtii comise de boierii sub acoperire au fost trecute la “Strict Secret”. Publicul larg a putut afla de curând despre salariile şefilor de agenţii din subordinea Guvernului. Zeci de mii de dolari din bugetul public se scurg lunar în buzunarele fiecărui ofiţer de securitate, retribuit prin legi speciale, aliniate la salarizarea europeană. Ce să mai vorbim despre jaful secretizat din contractele OMV sau Sterling. Astfel,

la adăpostul legilor siguranţei naţionale, aceşti derbedei au vândut trecutul, prezentul şi viitorul României.

Având în vedere că misiunea jurnalistului nu este să dea verdicte, ci doar să semnaleze evenimente, cartea de faţă îşi propune să dezvăluie publicului larg o parte dintre aceste nelegiuiri, odată cu personajele principale.

Istoria adevărată, necenzurată se scrie în birourile serviciilor secrete!!!

Şi dacă informaţia înseamnă putere, numai tu, cititorule, eşti cel îndreptăţit să o deţină. Aduc prin intermediul acestei cărţi, un omagiu jurnaliştilor care nu au făcut compromisuri cu puterea post-decembristă, şi-au riscat libertatea şi viaţa pentru a informa corect opinia publică. Nu sunt mulţi aceia. Şi, pentru că nu am uitat de cartea roşie dela UM01278 Someşeni, închei cât se poate de regulamentar.

Servesc Patria!

 Autorul

Caporal (r) la UM 01278 Someşeni (pentru necunoscători, unitatea militară aflată la 3 km distanţă de Cluj)

Raport nr.001

În atenţia Uniunii Europene, NATO şi altor parteneri

* Un preşedinte democrat promovează rămăşiţele dictaturii ceauşiste

* A preluat ofiţerii de securitate de la puterea pesedistă şi i-a folosit în scopuri proprii

* Deşi a câştigat alegerile cu un mesaj reformator, Traian Băsescu a împânzit instituţiile ţării, politicul şi presa cu ofiţeri sub acoperire din serviciile secrete

* Mulţi dintre aceştia, persoane penale, au spionat Occidentul, mai ales ţările Uniunii Europene, înainte şi după Revoluţie. Au traficat armament şi substanţe interzise sau aflate sub embargo

* Noua şi vechea “Securitate” comunistă se regrupează în aşa-zise loje masonice. Sute de ofiţeri superiori din armată, spioni, ziarişti, politicieni sunt masoni de diverse ranguri alături de mafioţi şi infractori recunoscuţi

Cele mai importante instituţii ale ţării, europene cu acte în regulă, printre care se numără Serviciul de Informaţii Externe şi Ministerul Afacerilor Externe sunt conduse din umbră de ofiţeri de securitate. Generali ca Silviu Predoiu, Vasile Sarcă, Adrian Isac, Nicolae Vintilescu, Grigore Istrate activau “la post” în Occident, sub acoperire diplomatică. Promovaţi de PSD, medaliaţi şi înaintaţi în grad şi funcţie în SIE (la secret) de Traian Băsescu, în februarie 2005, băieţii cu ochi albaştri au fost complet deconspiraţi după ‘90. Toţi figurează în Anuarul Diplomatic şi Consular al României editat de MAE, ca “diplomaţi”. Ce să mai vorbim de Silvian Ionescu, fost ofiţer al Direcţiei de Informaţii Externe recunoscut, care spiona la Anvers, după unii şef al spionajului extern pe Europa Occidentală. Printre altele, în anii aceia, Anvers era şi centrul mondial al comerţului cu diamante industriale.La sfârşitul anilor ’80, când Isac Adrian, Marin Antonescu, Silvian Ionescu şi Traian Băsescu activau în zonă, România era pe locul trei în lume la producţia de diamante industriale şi exporta componente electronice în Japonia. După revoluţie, Silvian Ionescu fost promovat în conducerea Partidului Democrat (actual PD-L), apoi a fost prefectul Bucureştiului timp de 3 zile. A intrat în Uniunea Europeană ca şef al unei foarte importante instituţii româneşti : Garda de Mediu. Securistul de la Anvers, Marin Antonescu, este şi el mare pedelist la filiala din Dâmboviţa. Pregătiţi ideologic şi îndoctrinaţi timp de doi ani în bazele de spionaj antioccidental de la Brăneşti, Băneasa şi Grădiştea, spionii de la conducerea României nu se pot rupe de practicile învăţate acolo.

Controlând în totalitate instituţii ca MAE, SIE, SRI, Consiliul Concurenţei, ORNISS, ANCESIAC, Garda de Mediu, Direcţia de Comerţ Exterior, Economia şi Finanţele, Justiţia şi Parchetul General, securiştii lui Plesiţă dovedesc şi după intrarea în Uniunea Europeană că sunt stat în stat!!!

Spioni ca noi

Sub directoratul lui Gheorghe Fulga, conducerea SIE colcăia de securişti grei ai “Epocii de Aur”. RotarApostolii Securităţii ceauşiste, generalii DIE de trei şi patru stele Rotaru, Iana, Goia, Chiriac şi Marcel Alexandru, toţi masoni de rang înalt, asigurau un control total în Serviciul de Informaţii Externe. Băsescu i-a trecut în rezervă cu laude şi acum sunt directori, diplomaţi sau prosperi oameni de afaceri. În timp ce cancelaria premierului Călin Popescu Tăriceanu era bine asigurată de ofiţerii DIE Aleodor Frâncu şi Dan Dumitru, noi ne miram de unde ştie blonda de la Golden Blitz de telefoanele secrete ale premierului. Mai inteligent decât predecesorii săi, Traian Băsescu a preluat securiştii ce au luptat împotriva structurilor euroatlantice, i-a promovat la conducerea SIE şi îi foloseşte în continuare. Recent, aghiotantul său de la Guvern, Emil Boc a eliminat Cancelaria cu totul. Destinul european al ţării se construieşte cu ofiţerii DIE Predoiu, Sarcă sau Marcel Alexandru. Nu înţelegeam de ce Ministerul Afacerilor Externe refuză să îmi pună la dispoziţie Anuarul Diplomatic şi Consular al României. Cartea tipărită de Direcţia Cancelarie din MAE (condusă de ofiţerul DGIPI Luminiţa Vlad) nu este de uz intern şi nu face parte din categoria documentelor clasificate, dar este dovada că vechii spioni ai Securităţii fac jocurile şi la ora actuală în România. Cu mici excepţii, biografiile neromanţate ale diplomaţilor securişti se găsesc în anuar. Au fost deconspiraţi din neprofesionalism sau din prostie.

“În acest mod, pe criterii politice, au fost avansaţi 12 generali şi o cohortă de colonei. Toţi sunt foşti securişti, susţinători ai PSD. Spre exemplu: general-colonel Rotaru Constantin (ajuns colonel cu trei stele în trei ani), general-maior Ionescu Paul, general-maior Goia, general-maior Vâlcea Marin, general de brigadă Dumitrescu Gabriel, general de brigadă Isac Adrian, general-maior Chiriac Dan, general de brigadă Iana, col. Bobocea, col. Isar I., col. Ruseţ V., col. Ion Mihai etc. Toate aceste persoane şi multe altele au fost promovate în grad şi funcţie de fosta putere. Sunt foşti ofiţeri de securitate şi susţinători fervenţi ai PSD. Operaţiunile au fost coordonate de Rotaru Constantin şi conduse nemijlocit de generalii Dumitrescu şi Vâlcea. Pentru a acoperi urmele, Fulga a desfiinţat pur şi simplu direcţia condusă de generalul Dumitrescu, prin intermediul căreia s-a desfăşurat operaţiunea. Drept recompensă, pe ultima sută de metri, fostul guvern l-a numit secretar de stat şi şef al unei agenţii guvernamentale de control al exporturilor şi importurilor de materiale strategice.”

Fragment dintr-un articol apărut în presa centrală privind lista cu securiştii promovaţi de Traian Băsescu din 10 februarie 2005.

Nota Ofiţerului (N.O.)

Ovidiu este o chestiune serioasa problematica de care te ocupi. Nu stiu cu cine te sfatuiesti, nici nu vreau sa aflu, insa te rog sa fii prudent.

Ai in mana un subiect care in SUA poate fi asimilat cu Watergate-ul!!!

Este o chestiune de timp. Trebuie fundamentat incet, cu calm, cu rezerve – deci pe baza de probe, dar cel mai important ai nevoie de protectie din afara Romaniei.

Trebuie trezit un interes in afara Romaniei pentru a scoate la lumina ‘sleahta’ de tradatori, cel putin prin deconspirarea lor, pe baza unor date sigure si care trebuie acordate cu interesele SUA, in sensul existentei pericolului de scurgeri de informatii catre inamicii SUA dinspre aceasta ‘casta’ (asa le place lor sa se denumeasca) de nemernici care au tinut si tin inca Romania pe loc.

Pe de alta parte, nu stiu cine din Romania, respectiv mass-media, va avea curajul sa te sustina pana la capat. Aici toata mass-media, este tinuta in frau, intr-un fel sau altul, de acesti ‘fosti’, aflati in relatii stranse cu ‘actualii’. Traim intr-o tara in care tot ce inseamna business capitalist s-a realizat dupa ’90 prin furt, astfel incat toti sunt santajabili, exista retele de interconectare intre ei, si desi din cand in cand isi mai dau la ‘picioare’ exista creat un sistem bine pus la punct de autoreglare si reechilibrare astfel incat sa nu ajunga nici unul dintre ei sa ‘iasa’ din rand si sa provoace ‘cutremure’.

Tara este in mana lor!!!

Ne aflam intr-o perioada dura in Romania, similara cu cea in care mafia italiana controla Peninsula, iar doar atunci cand ‘masoneria europeana’ s-a simtit amenintata, adica familiile mafiote italiene incercau sa patrunda in businessul Uniunii Europene, au facut presiuni asupra autoritatilor italiene si au declansat operatiunea de vanatoare a mafiei si punerea ei la respect.

Principile de derulare a ‘filmului’ sunt aceleasi si in Romania, si, in cosecinta, doar un interes extern de tara noastra poate sprijinii declansarea unei operatiuni de curatire a societatii si de punere la colt a mafiei romanesti.

Abia atunci ceea ce stii tu, ce stiu eu, ce stiu si altii romani bine intentionati, dar nu patriotarzii de doi lei, va putea fi pus in valoare si folosit. In opinia mea pana atunci, sau in paralel, trebuie create baze de date cu ei si relatiile, respectiv incrangaturile dintre mafiotii romani, dintre care capii si principalii organizatorii sunt fostii si actualii securisti.

Declaraţie pe proprie răspundere

L-am cunoscut pe generalul, secretar de stat Marcel Alexandru, înainte de răpire, în sediul Serviciului de Informaţii Externe. Alături de fostul purtător de cuvânt SIE, şi de actualul responsabil cu presa, fostul “diplomat” în Germania, Nicolae Vintilescu am avut mai multe discuţii cu Silviu Predoiu, la acea dată şeful “Direcţiei de Securitate Internă”, apoi cu secretarul de stat Marcel Alexandru. Dialogul s-a aprins pentru că le cerusem de nenumărate ori informaţii despre abuzurile unor angajaţi din serviciile speciale, dar şi despre găurile negre din economie sau alte afaceri care intrau în responsabilitatea lor. Răspunsul a fost zero. Mi-au dat de înţeles să nu mai scriu negativ despre SIE, pentru că au nenumărate merite. Cultura mea “de securitate” nu pricepea cum, cu atâţia zeci de generali de 3-4 stele, există uriaşe găuri negre în economie şi mai ales, de ce au plecat din ţară 2 milioane de concetăţeni în străinătate. Pe vremea lui Pacepa, unul, maxim doi generali din spionajul tehnic au adus “cu sacoşa” zeci sau sute de tehnologii de ultimă oră.

“Ce aţi făcut voi pentru România? Găurile din Bancorex şi Krivoi Rog ! Au plecat peste două milioane de români din ţară. De foame. Alte cinci milioane sunt în jurul graniţelor şi nici că-i băgaţi în seamă !”, m-am răstit la Marcel Alexandru, fost adjunct al lui Fulga, în sediul SIE.

“Nu vorbi aşa cu domnul secretar de stat…”, mă tempera fostul purtător de cuvânt, trăgându-mă de mâneca hainei.

“Am primit recunoaşterea NATO şi UE. Partenerii ne apreciază, iar americanii sunt mulţumiţi de noi în… Irak”, mi-a spus fostul spion antioccidental la ultima întrevedere în sediul SIE, înaintea plecării mele la Bagdad. Cu ocazia primei conferinţe informale organizate de generalul Silviu Predoiu în sediul SIE, am avut ocazia să-i înmânez secretarului de stat Marcel Alexandru, documentele care atestau jaful de la Krivoi Rog. Deasemenea, acesta a primit şi ultimul meu articol dinainte de răpire : Lecţia de CIM Krivoi Rog, prin care se arăta concret cu date şi cu nume tot ce nu s-a făcut pentru recuperarea a peste 1 miliard de dolari aruncaţi de la bugetul ţării, cât şi soluţii pentru reglementarea cazului. Acelaşi rezultat – ZERO.

Semnat,

Eduard Ovidiu Ohanesian,cetăţean al Uniunii Europene 

Epilog 

Comunicat de presa – 13.04.2007

SERVICIUL DE INFORMATII EXTERNE

COMUNICAT DE PRESA

În ultimii ani, dl. Eduard Ovidiu Ohanesian a lansat numeroase atacuri personale la adresa unor cadre sau presupuse cadre ale SIE. În toate aceste situaţii, opţiunea de a nu reacţiona a avut ca motivaţie nevoia de a nu expune Serviciul printr-o mediatizare excesivă şi a aparţinut celor în cauză.

În situaţia în care este vorba despre încălcări grave ale legii, care vizează instituţii, mecanisme şi activităţi de importanţă deosebită pentru securitatea naţională, există obligaţia legală de a reacţiona prin sesizarea organelor competente. Responsabilitatea pentru acţiunile reclamate este stabilită de cei în drept, care decid asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei celor implicaţi.

Materialele incriminate, vizând presupuse sedii conspirate ale SIE au fost distribuite prin Internet la peste 70 de adrese. În acest context, ne exprimăm aprecierea şi respectul pentru responsabilitatea de care au dat dovadă toţi destinatarii din presa românească, aceştia înţelegând să respecte legea chiar dacă opţiunea a presupus renunţarea la un posibil subiect de senzaţie. Pe lista de distribuţie se regăseşte, însă, un număr mare de persoane fizice sau juridice străine, această modalitate de divulgare a unor informaţii fiind practic o premieră prin numărul de destinatari, subiectul comunicării şi calea de transmitere. Astfel, datorită Internetului, în momentul de faţă nu mai există niciun fel de control asupra numărului total al „beneficiarilor”. Dacă unii dintre destinatarii străini ne-au retrimis materialul asigurându-ne că au luat măsuri pentru limitarea numărului de persoane care au luat cunoştinţă de conţinut, din păcate alţii ar putea fi foarte interesaţi să verifice, completeze şi, posibil, exploateze datele transmise cu atâta generozitate de dl. Eduard Ovidiu Ohanesian.

Din această perspectivă, ne însuşim punctul de vedere al cotidianului „Gândul”, conform căruia situaţia este la fel de gravă, riscurile generate fiind similare atât în situaţia în care sediile aparţin într-adevăr SIE, cât şi în varianta în care nu au nicio legătură cu instituţia noastră. 

________________

BIROUL DE PRESA AL SERVICIULUI DE INFORMATII EXTERNE

Difuzat la 13 aprilie 2007 

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Cred că ar fi foarte nimerit să continui cu publicarea dezvăluirilor (demascărilor) din această carte a “încăpăţânatului” luptător cu FOSTA SECURITATE care HOTĂRĂŞTE ŞI ASTĂZI (CU IMAGINEA REVOPSITĂ ŞI SUB ALTĂ DENUMIRE) DESTINELE ROMÂNILOR !!!

LA VREMURI NOI,OAMENI NOI, ……. TOT NOI !!!

În episodul următor :

Raportul nr. 007(Unde eşti, diplomaţie, cu spionii tăi cu tot ?)

*Negociatorul de mucava al pesedeului, Cristian Diaconescu, fost diplomat sub acoperire la OSCE şi însărcinările sale pe linie de contraspionaj extern!

„Negociatorul de mucava” MAE / SIE, Cristian Diaconescu!

Raportul nr.008 (Cadriştii din umbra grifonului)

* Din rău în mai răuMihai Răzvan Ungureanu, stăpânul Grifonului SIE!

Advertisements