Raportul nr. 007

Unde eşti, diplomaţie, cu spionii tăi cu tot ?

 * „Diplomaţii” moşteniţi de Ministerul Afacerilor Externe de la vechea Securitate o ţin din scandal în scandal

* După ce telenovela cu trafic de influenţă, bani şi sex a ambasadoarei Manuela Vulpe a compromis ideea de diplomat, scandalul „Şpagă pentru vize” a zguduit MAE din temelii. Ofiţerii de linie din Ambasada României la Chişinău sunt prinşi cu şpaga în dinţi, filmaţi şi expulzaţi

* Alţii au rămas să se ocupe de „afaceri”. Securiştii Dan Dumitru şi Doina Moinescu promovează firme SIE sub acoperire, ale căror activităţi nu au nimic în comun cu interesul naţional. Mai mult, unul dintre agenţii promovaţi de ei în Moldova, Mihai Conţiu, „dezertează” şi dă pe faţă în presă corupţia ofiţerilor acoperiţi din Republica Moldova

* Americanii nu se lasă nici ei mai prejos. După ce a spionat SUA pentru comunişti, fostul ambasador Cristian Colţeanu este plimbat peste ocean pe banii contribuabilului american

* Negociatorul de mucava al pesedeului, Cristian Diaconescu, fost diplomat sub acoperire la OSCE şi însărcinările sale pe linie de contraspionaj extern

„Negociatorul de mucava” MAE / SIE, Cristian Diaconescu

Ne place sau nu, avem ministru de externe sub acoperire.În urmă cu un an, „diplomatul” Cristian Diaconescu se trezise, peste noapte, candidat la Primăria Capitalei. Fostul ministru al justiţiei a fost pus, astfel, într-o postură total nepotrivită cu gradele şi pregătirea sa. Presa Cotroceniului l-a atacat preventiv, cu note, fişe şi rapoarte scoase din arhivele Securităţii, cariera postdecembristă a diplomatului Diaconescu fiind trecută cu vederea. Membru în Misiunea Permanentă a României la OSCE, începând cu 1990, purtătorul de cuvânt pesedist mai avea o calitate de care puţină lume ştie. Cea de ofiţer sub acoperire al Serviciului de Informaţii Externe, Direcţia „C” Contraspionaj Extern. A activat în Occident, ani la rând, cu grade pe umeri, în ciuda faptului că România semnase cu organizaţiile euro-atlantice (la care adera la vremea aceea) protocoale ce ne interziceau trimiterea la post a ofiţerilor sub acoperire în ţările UE sau NATO. Bun încasator, Cristian Diaconescu fost scos la înaintare şi în afacerea „Tezaurului” pierdut. Trio-ul PSD-Isărescu-Talpeş l-a însărcinat, în anul 2003, să dea cu flit delegaţiei GRU (serviciul secret al armatei ruse) deplasate la Bucureşti pentru negocieri. Surse din cadrul serviciilor secrete relatează că ruşii oferiseră tezaurul gratis, dar nu s-au înţeles la „caşcaval” cu oficialii români. Ca urmare, afacerea a fost îngropată, iar cel mai motolit a ieşit Cristian Diaconescu, colegii din Centrala SIE poreclindu-l „negociatorul de mucava”.

Despre noul ministru de externe pesedist nu s-au scris prea multe. Purtătorul de cuvânt al PSD a stat mult timp în umbra marilor personalităţi ale partidului, fiind priceput într-ale diplomaţiei şi justiţiei. Dar pentru calitatea de secretar de stat MAE şi negociator pe probleme de tratate (Rusia şi Ucraina), Diaconescu mai avea nevoie de o calitate. Aceea de ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe.

Amănunte despre cariera informativă a „diplomatului-judecător” Cristian Diaconescu au apărut imediat ce a îndrăznit să scoată capul pe piaţa politică dâmboviţeană. La începutul anului, în presa centrală apăreau cu generozitate date din dosarul profesional al virtualului candidat la primărie. Jurnaliştii i-au scos la iveală trecutul de magistrat al partidului comunist şi au făcut prima referire la apropierea Diaconescului de Securitate. Brusc, activitatea profesională a pesedistului se termina la începutul anului 1990. În rest, gaură neagră.

Iată cum îl zugrăveau jurnaliştii cotidianului „Evenimentul zilei” în perspectiva alegerilor locale.

Sublocotenent la trupe de Securitate, magistrat comunist

„Potrivit documentelor aflate în posesia EVZ, Diaconescu a intrat în rândurile PCR în aprilie 1982. Înainte de Revoluţie, traseul social-democratului a bifat însă şi legături cu Securitatea, funcţii UTC, cursuri aprofundate de marxism şi aprecieri superlative despre ambiţia şi pregătirea sa ideologică. Astfel, într-o autobiografie, scrisă de mână şi datată 20 decembrie 1983, Cristian Diaconescu dă referinţe exacte despre împrejurările în care s-a intersectat cu Securitatea: „Între anii 1978-1979, mi-am satisfăcut stagiul militar ca militar cu termen redus la U.M. 0835 trupe de securitate“. Portretul defăimător continuă cu activitatea procurorului Diaconescu în slujba comuniştilor. A debutat în 1983, ca avocat stagiar la Găeşti, după ce fusese cooptat în Partidul Comunist Român, dar calitatea de membru nu a primit-o gratuit. Fişele extrase din mapa profesională a Ministerului Justiţiei vorbesc despre activităţile sale pe linie politico-ideologică. La Judecătoria Sectorului 4, din Capitală, actualul deputat era „permanent preocupat de pregătirea politică şi profesională, fiind cursant al Universităţii de Marxism din cadrul Cabinetului Municipal de Partid“. Jurnaliştii au insistat pe participarea judecătorului Diaconescu la procesele „la faţa locului“. Din sala de judecată, magistratul se muta la sat şi făcea dreptate „în perimetrul căminului cultural”. Potrivit dosarului profesional al liderului PSD, numai în 1987, „în cadrul activităţii de prevenire, tov. Diaconescu Cristian a realizat 124 de acţiuni, participând la 56 de procese judecate la faţa locului“.

În afară de o descriere amănunţită a activităţii de partid a soţiei pesedistului Diaconescu, asta-i tot. Să se fi terminat biografia informativă a pesedistului Cristian Diaconescu în prag de 1990 ? Nici vorbă.

Cristian Diaconescu, low-profile în PSD

Este greu de spus cu ce se ocupa în Serviciul de Informaţii Externe Cristian Diaconescu. O parte din colegii constănţeni ai ministrului spun că acesta era foarte bun negociator în comerţul cu scutiri de vamă. Sursele noastre afirmă că diplomatul a lucrat la mai multe direcţii, printre care şi Direcţia „C” Contraspionaj Extern, urmaşa vestitei UM 0195, sau Formaţiunea Y . La vremea aceea, spionii acestei direcţii îndeplineau şi misiuni de contrainformaţii, adică de protecţie internă. După ce generalul Adrian Isac i-a înlesnit promovarea generalului Silviu Predoiu la conducerea Direcţiei „C”, acesta a reorganizat-o şi a format Direcţia Generală de Securitate Internă (DGSI), împărţită după cum urmează: Direcţia de Protecţie Personal, Direcţia de Protecţie Operaţiuni şi Direcţia „C” Contraspionaj Extern. Probabil una dintre puţinele fapte bune făcute în instituţie de generaloid, deoarece stabilea o separare între contraspionaj şi contrainformaţii SIE.

Nota Ofiţerului

Ovi,

Formatiunea Y s-a infiintat indeosebi pe “ruinele”fostei UM 0195, adica temuta politie secreta interna a Securitatii, creata dupa fuga lui Pacepa. De formatiunea V nu am auzit. Dar nu este exclus sa fi existat si aceasta. Generalul Dumitru Ciobanu a fost Seful Formatiunii Y (respectiv unitatea SIE, mostenitoare a celebrei si diabolicei unitati de contraspionaj extern – cea mai urata dintre toate unitatile fostei securitati), care apoi s-a numit Formatiunea C, si ulterior Directia C (cand a venit ‘marele’ Harnagea). Deci a preluat contraspionajul extern al lui Ceausescu si l-a transformat in contraspionajul extern al lui Iliescu si gasca. 

În acelaşi timp, între 1995 şi 1998, Diaconescu s-a ocupat cu precădere de relaţiile cu OSCE, activând chiar şi la Misiunea Permanentă a României pe lângă Organizaţiile Internaţionale de la Viena. „Diplomatul” sub acoperire colabora intens cu Direcţia „A” din SIE (fosta direcţie de luptă împotriva organizaţiilor euro-atlantice), actuala Direcţie Cooperare Euro-atlantică condusă de Vasile Buda. Negocierile pentru Tezaur l-au prins pe spaţiul ţărilor ex-sovietice, de unde a ieşit în cele din urmă cu reputaţia mototolită. Diaconescu a avut o relaţie excelentă cu fostul prim-adjunct SIE, generalul Constantin Rotaru.

Ofiţerul are memorie scurtă 

Iniţial, Cristian Diaconescu a declarat că nu ştie nimic despre negocierile din 2002-2003 referitoare la tezaur. Apoi, ca prin minune, şi-a amintit. Câteva nume şi date l-au adus cu picioarele pe pământ.

Despre discuţiile cu echipa Anca-Vahab, Diaconescu a declarat:

„La negocierile pentru Tratatul cu Rusia, în care intra şi problema tezaurului, am participat încă din 1999. Iniţial, ruşii nu au vrut să discute, apoi, începând cu anul 2001, s-au răzgândit. Prin 2003, am reuşit să stabilim celebrele comisii de istorici. Cei de care spuneţi au venit la mine la Ministerul de Externe, pe la sfârşitul anului 2002, începutul lui 2003, după ce, în prealabil, fuseseră la Isărescu şi la Talpeş”. Cristian Diaconescu spune despre trimişii Moscovei că erau nişte şarlatani. Diplomatul neagă că ar fi făcut parte din Serviciul de Informaţii Externe. Ce să caute un ofiţer sub acoperire candidat la funcţia de primar general al Capitalei?

Nici fostul său coleg de la MAE şi şef de cabinet al primului-ministru Călin Popescu-Tăriceanu, Mihnea Constantinescu, nu a fost de găsit. Are toate motivele să se ferească. Recent, Mihnea Constantinescu a apărut în presă ca ofiţer conspirat al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei (DGIA). Jurnaliştii spun că Diaconescu şi Mihnea Constantinescu s-au cunoscut pe când acesta din urmă deţinea funcţia de director general al Direcţiei Afaceri Politice din Ministerul Afacerilor Externe. Cristian Diaconescu ocupa funcţia de secretar de stat în acelaşi minister şi intermedia legăturile dintre SIE şi MAE.

Adăugăm că avem acorduri semnate cu organizaţiile euro-atlantice (la care am aderat după ’90) din care facem parte, în care se stipulează că nu vom folosi ofiţeri sub acoperire la post în UE sau în ţările membre NATO. Din decenţă ne oprim aici.

+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ 

 Despre MR Ungureanu – Raportul nr.008 / Cadriştii din umbra grifonului – în episodul următor,foarte curând!

Advertisements