Citiţi mai jos o poezie care reflectă un adevăr dureros.Este ca o poezie trimisă de Eminescu din mormânt,ca o replică dureroasă la poezia “Ce-ţi doresc eu ţie,dulce Românie”.Ce i-a dorit Eminescu dulcei sale Românii şi ce a văzut că  s-a realizat din toate dorinţele lui în doar 22 de ani!!!

Datorită actualei clase politice, vânduta si trădata Romanie a devenit o colonie a Vestului.

Vinovaţii care au adus ţara în această situaţie trebuie să fie judecaţi ca “trădători de ţară”.

Chiar şi anonimă,acesta poezie trebuie să fie mediatizată şi citită la toate simpozioanele închinate lui Eminescu.

Eminescu, răsucindu-se în mormânt …

A fost odată ca-n poveşti,

A fost, de-ar mai fi iară ,

Din neamuri tracice, regeşti,

O prea frumoasă ţară.

 

Şi era una pe pământ

Şi mândră-n toate cele,

Cum e icoana unui sfânt

Şi Luna între stele.

Mă doare-n suflet, când privesc

La tot ce se întamplă,

Şi in mormant mă răsucesc

Şi cuie-mi intră-n tâmplă .

 

Eu nu mai simt miros de tei

În viata mea postumă,

Nu văd nici vajnici pui de lei,

Doar mucegai şi humă.

 

Luceferi nu mai strălucesc,

Cand ţara e o rană ,

Copiii mamele-şi bocesc ,

Ca n-au în blide hrană.

 

Cântat-am graiul românesc,

Această dulce limbă.

Dar astăzi, cei, ce-o mai vorbesc,

Prin alte ţări o schimbă .

 

Degeaba le-am lăsat cu dor

O “Doină”, să tresară !

Trecutul nu e viitor

Şi viaţa li-i amară.

 

Nici harta nu-i ca-n alte dăţi,

Din Nistru până-n Tisa.

Moldova-i astăzi jumătăţi.

Cât rău făcutu-ni-s-a!

 

Degeaba scris-am eu scrisori

Din vremuri de urgie,

Şi m-am rugat de-atâtea ori,

Mai bine să vă fie.

 

Avut-am piatră la hotar

Şi-n ţara noastră singuri

Cules-am holde din brăzdar.

Acum n-aveţi nici linguri …

 

O, biet popor român sărac,

Cu-o ţară prea bogată!

Tu vino-i răului de hac

Să nu ţi-o vândă toată!

 

Şi dă-i afară pe străini

Cu toţi îmburgheziţii,

Să nu-ţi mai fie-n alte mâini

Guverne şi poliţii!

 

Cu trupe de comedianţi,

Numindu-le partide ,

Sunteţi românii emigranţi

Din Rai în ţări aride.

 

Pierdut-aţi banii ţării-n vânt

Şi-i goală visteria.

Mai daţi şi ape şi pământ

Şi vindeţi România.

 

Mihai Viteazu v-a lăsat

O ţară mai rotundă.

Voi azi aţi scos-o la mezat,

Străinii vă inundă.

 

Aveţi întinsul Bărăgan,

Şi nu aveţi o pâine.

Aveţi şi turme şi ciobani,

Dar duceţi vieţi de câine.

 

Aveţi bogaţii munţi Carpaţi

Şi dulcea Mioriţă,

Păduri de brazi, ce vă sunt fraţi,

Şi flori în poieniţă.

 

Aveţi o deltă ca-n poveşti,

Vedeţi să nu v-o fure,

Atâtea ape, atâţia peşti

Şi nu mâncaţi nici mure…

 

Nici vii pe deal nu mai zăresti,

Livezile se-uscară,

Când mărul Ţarii Româneşti

Se-aduce de afară.

 

Nu vine Mircea cel Batrân,

Nici Ştefan de la Putna,

Să vi-l alunge pe păgân,

Cand voi lăsat-aţi lupta!

 

Albastrul cerului senin

Se-ntunecă mai tare

De-atâţia nouri de venin,

De-atâta delăsare.

 

Nu voi a vă-nvăţa de rău,

Ci-ncerc a vă-nţelege.

De ani şi ani cădeţi în hău,

Nimic nu vă mai merge.

 

Ruşine să vă fie-n veac,

Că v-aţi trădat străbunii,

De parcă n-aţi fi pui de dac,

Ci rude-aţi fi cu hunii!

 

Lasaţi pe-ai voştri guvernanţi

Să vă înece-n smoală,

Să fiţi doar simpli figuranţi

În ţara voastră goală

Sursa : costy sophia-eminescu !

DOAMNE OCROTEŞTE-I PE ROMÂNI,ACUM ŞI PURUREA ŞI-N VECII VECILOR,AMIN !!!                                                                                                                              

Advertisements