Istoricul Marius Oprea spune că viaţa politică şi economia sunt influenţate în continuare, în proporţie de 40%, de foşti activişti de partid, securişti şi birocraţi ai vechiului regim.Crede că în ultimii 20 de ani comunismul s-a privatizat şi numără 10.000 de ticăloşi care profită încă de privilegiile dobândite înainte de 1989. Despre acestea şi multe altele vă invităm să citiţi în rândurile care urmează “Suntem_condusi_de_circa_10.000_de_ticalosi!

Acelaşi istoric,MARIUS OPREA,ne dezvăluie pe parcursul a 68 de pagini adevărata faţă a lui Traian Băsescu.În acest articol vă prezint începutul cărţii,”Dedicaţie” şi “Prolog”.Am înţeles că,imediat după apariţie, aproape toate exemplarele au dispărut de pe piaţă fiind  “cumpărate” de “trimişi speciali” necunoscuţi !!!Sunt unul dintre fericiţii posesori ai cărţii.Şi nu oricum ci în două formate,unul în  .doc Microsoft Word şi celălalt în PDF. Cine este doritor de a intra în posesia cărţii,să-mi transmită solicitarea pe adresa mea de e-mail cu menţiunea formatului în care doreşte să-i transmit cartea.

 

Dedicaţie

Clopotele nu trag pentru Mitică.

Cred că raiul nostru e plin şi îngerii sînt obosiţi.

Mai pe scurt: ce e-n lume şi-n viaţă, în economia calculată drastic, în care o femeie cu trei copii gemeni, pe care îi ţine, a primit de la guvern, un guvern dirijat de comandantul său, o alocaţie doar pentru unul. Şi ea, protestînd singură într-un orăşel, înconjurată de şase poliţişti, a zis că e mamă. Fără îndoială, tatăl tripleţilor nu este comandantul Traian Băsescu. Domnia sa are grija sa, Două fete. Şi de avort nu se mai pune problema. Domnia sa ne-a avortat cu andreaua. Lăsîndu-ne pe un cearşaf însîngerat, pîlpîind încă vii, în uterul mamei noastre moarte. Numită încă, de noi, cei cu ochii abia deschişi la cer, Patrie.            

Din cauza asta, ca patriot român, domnule Băsescu, îţi promit dispreţul meu.

Aşa cum ne-ai dispreţuit tu pe noi, deopotrivă adulatori sau supuşi, 

Şi nu sunt singurul. Ştiu de ce te temi şi nu vei scăpa : de judecata istoriei.

Din cauza aceasta, domnule Băsescu, îţi dedic această carte. Autorul

Prolog

Cine nu ştie povestea Împăratului gol, cea a lui Andersen, în care croitorii, ţesători de minciuni au construit urzeala nevăzută a hainelor poleite, sub care acela ce conduce şi defilează îşi ascunde adevărata fiinţă, iar un copil vine şi spune că împăratul e gol? În România, în aceşti ani, s-au văzut din ce în ce mai mulţi copii. Am văzut un copil cu pălărioară, cred că avea cam cincizeci de ani, am văzut o fată cu ochi foarte tineri şi frumoşi, chiar dacă avea – după cum ea a spus – „şaizeşidoi”.

Nu am crezut că asemenea lucruri, precum cele trăite sub mandatele preşedintelui Băsescu se vor mai petrece. Aceşti copii sînt părinţii și bunicii noştri. Imaginile pe care le-am văzut cu cei cărora le-a fost refuzat dreptul la viaţă doar pentru că şi-au trăit-o şi trebuie să facă loc altora, după o mentalitate tribală, imagini văzute în zilele în care bătrînii îşi plîngeau pensiile tăiate, mi-au făcut un rău aproape fizic. Rămîn tulburătoare. Nu pot pune mîna pe piatră, nu mai pot striga. După atîta tulburare petrecută din 1989 încoace, daţi-mi şi mie voie să fiu un pic mai calm. Mă gîndesc mai ales la cei care ne-au crescut în iluzia că ne va fi nouă bine.

La toată dragostea lor pentru noi şi la marea lor tristeţe pentru că se văd şi ne văd aşa şi la marea suferinţă a celor cu bun simţ din noi – aceea că nu le putem întoarce mai nimic din ceea ce ne-au dat.

Ceea ce s-a întîmplat în anii mandatelor lui Traian Băsescu este cel mai greu preţ plătit – al disperării pe de o parte, al dezbinării pe de alta. Brutto, netto plus TVA acesta este preţul complicităţii, laşităţii sau a lipsei noastre de atenţie şi umanitate, a noastră spun, pentru că, în cel mai mic grad de vinovăţie, am lăsat ca aşa ceva să se întîmple. Nouă şi celor alături de care trăim şi lîngă care vom mai trăi.

Nimic nu e nou sub soare. Ceea ce se întîmplă s-a mai văzut. Atît diversiunea croitorilor, cît şi destinul Împăratului gol, de cînd lumea şi povestea. 

Mie îmi e milă de Împăratul Băsescu. De fapt, cine e el în economia istoriei? Şi mai ales a sufletelor noastre? Anii în care ne-a condus ne-au distrus bruma de solidaritate şi încrederea între părinţi şi copii, între vechi prieteni. A distrus astfel, cu încetul, rîzînd, în numele puterii şi veseliei sale, solidaritatea unei naţiuni.

El este creatorul (din nou) al celor două Românii – cea a lor, a boierilor de bani şi trufie şi cea a noastră, buni să plătim ca ei să aibă banii şi trufia de a ne conduce.

Nu Băsescu e de vină. Vina e aici. În camera mea. Trăiesc cu ea în fiecare zi. Vina e a mea, pentru că am tolerat atîta vreme ca Împăratul să se plimbe gol printre noi şi să fie lăsat în pace, în aplauzele sicofanţilor săi. Vina e a mea, pentru că am întîrziat să public atîta vreme aceste pagini în care schiţez biografia acestui personaj halucinant, care i-a făcut atîta rău României. O fac acum, pentru că nu mai pot da înapoi.

Îmi asum toate riscurile – să fiu acuzat că sînt plătit de şoguni, partide, agenturi sau multe alte asemenea. Am încercat multă vreme să îmi păstrez cumpătul, gîndind aşa: de ce să fiu acuzat că amestec politicul şi istoria? M-am supus comodităţii de a nu fi criticat că nu sînt „obiectiv”. Dar obiectivitate este doar în capul marxiştilor. Nu există istorie obiectivă; pe aceasta o scrie poate doar moartea, un zeu sau în înger; iar aceste istorii nu se pot citi. Eu doar descriu, în aceste pagini, ce cred despre un personaj care mi-a înrîurit destinul, alături cu destinele altor milioane de oameni; din păcate, nu în bine.

Aş fi fost primul fericit să pot dedica o odă faptelor sale; nu am cui şi nu am pentru ce. Am întîrziat şi dintr-un soi de laşă comoditate intelectuală, avînd pricina în avîntul criticilor care mi-au fost adresate, atunci cînd am publicat pasaje largi din carte în Observator cultural, care a găzduit foarte multe din paginile ce le aveţi acum sub ochi în forma unei cărţi (o carte ce nu ar fi existat fără ajutorul doamnei Carmen Matei, Ovidiu Şimonca de la Observator, prietenilor mei de la Grupul de Investigaţii Politice, Mugur, Mihai şi Gabi, care m-au ajutat în publicare sau/şi documentarea rîndurilor de faţă). De fapt, ceea ce m-a determinat să public acum această carte este chiar avîntul critic la care mă refeream mai sus – mai ales cînd am văzut că aceia care mă criticau au devenit fie colonei, fie au fost medaliaţi, fie au primit lefuri, bani, sinecuri şi diurne doar pentru a apăra o efigie – cea a împăratului gol. Măcar din aceste motive cartea a rămas, recunosc, multă vreme o operă de sertar. Acum o public, pentru că, nu-i aşa, care e diferenţa dintre o cărămidă şi o poezie, într-un ceas de furie? Acum sînt furios. Nu numai pe Împăratul cel gol, ale cărei efigii vor fi martelate cîndva, mai devreme sau mai tîrziu, chiar şi de fiii susţinătorilor lui de astăzi (nu e o judecată a mea, aşa s-a întîmplat de-a lungul istoriei). Cît mai ales pentru că nu mai vreau să tac şi să îl las să defileze.

Domnul Preşedinte, Împăratul, acela învestit de noi, care populează fiecare dintre locurile în care ne mişcăm, ne locuieşte gîndurile, furia ori devoţiunea este un personaj fascinant. Un adevărat om al istoriei. Nu există, în ultimii ani, o frază în care să nu se pomenească numele său, în care să nu se evoce faptele sale.

Eu nu îl pot privi cu detaşare şi nu îl pot ierta. Măcar pentru timpul pe care l-a înghiţit ceas de ceas în aceşti ani, irosind între gîlgîituri de rîs istoria recentă a poporului său. Dar mi-e milă de el.

De aceea i-am dedicat această carte.

În continuare din cuprins:

Capitolul I: Camionul cu margarină

Amintiri

Pompierul

Milionarul

Biruinţa

Spre Anvers

Probleme

O chestiune de onoare

Culisele istoriei

Careul de aşi

Furtuna

Capitolul II : Primul sărut al puterii

Zece luni de pace

Fără mănuşi

O vară fierbinte 

Primul sărut al puterii

Vila domnului ministru

Vagoane parfumate

Capitolul III : Umbrele trecutului

„Sursa”

Securiştii din port

Securiştii cei buni

Partea vătămată 

Războiul declaraţiilor

„Problema cu dosarul meu este că nu e”

Capitolul IV: Un preşedinte providenţial. Pentru sine 

Un om singur

Un om trist

Un dilematic: comunist anticomunist

Un om fără istorie

EPILOG

—————————————————————————————-

Advertisements