Tag Archive: stigmat


BĂSESCU=COPY-PASTE PUTIN!

Obiectivul prioritar pentru stăpânire : Presa liberă trebuie nimicită!

Sau,altfel spus : Cine nu este cu mine este împotriva mea şi trebuie ori să tacă ori să dispară!

Din fericire mai sunt oameni cu coloană vertebrală care demască această acţiune profund antidemocrată şi acuză cu vehemenţă in chiar plenul SENATULUI ROMÂNIEI.Unul dintre aceştia este senatorul de SATU MARE,VALER MARIAN,care a făcut o declaraţie politică,în şedinţa Senatului din 28 iunie 2010,cu titlul : Nimicirea presei libere – ultimul pas către dictatură.Iată declaraţia senatorului Valer Marian.

GRUPUL PARLAMENTAR PSD+PC

DECLARAŢIE POLITICĂ

Senator: VALER MARIAN

Circumscripţia electorală: SATU MARE

Colegiul electoral: 1

Grupul parlamentar: PSD+PC

Şedinţa Senatului din: 28.06.2010

Titlul declaraţiei: Nimicirea presei libere – ultimul pas către dictatură

Mai bine presă fără guvern, decât guvern fără presă a spus Thomas Jefferson, unul dintre părinţii fondatori ai naţiunii americane şi unul dintre cei mai prestigioşi preşedinţi ai Statelor Unite ale Americii. Spusele sale au constituit un far călăuzitor al democraţiei americane şi al tuturor democraţiilor consolidate timp de peste două secole.

Cel mai elocvent exemplu de preeminenţă a presei în faţa guvernării îl constituie cazul Watergate, când un preşedinte al Statelor Unite, Richard Nixon, a fost obligat să demisioneze din funcţie, după câştigarea celui deal doilea mandat, în urma dezvăluirilor făcute de ziarul Washington Post referitoare la spionarea şi subminarea Partidului Democrat, aflat în opoziţie.

Până ce a ajuns preşedinte al României, Traian Băsescu a încercat cu obstinaţie, în perioada cât a fost parlamentar, ministru şi primar general al Capitalei, să intre sub pielea presei, căutând amiciţia ziariştilor importanţi din toate redacţiile şi declarându-se un apărător al libertăţii de expresie. După ce a ajuns preşedinte, Băsescu a început să schimbe macazul, lansând cele mai grele epitete la adresa ziariştilor, folosind expresiile  “găozar”, „păsărică”, „ţigancă împuţită”, „tonomate “, şi a patronilor de presă, pe vare i-a etichetat “moguli”. După ce a câştigat al doilea mandat prezidenţial şi a lansat la apă cel mai obedient guvern de la preluarea cârmei României (Guvernul Boc IV), Băsescu a început să pună în aplicare un plan sistematic de intimidare şi de nimicire a presei, pentru aşi satisface obsesia de limitare a drepturilor media.

Un prim pas l-a constituit adoptarea de către Guvernul Boc IV a Memorandumului nr. 398 în şedinţa din 17 februarie 2010, prin care s-a decis că autorităţile publice nu vor mai încheia niciun contract de publicitate şi/sau promovare în cursul anului 2010 decât în situaţii excepţionale, precum şi anularea tuturor procedurilor de atribuire aflate în derulare ce au ca obiect publicitatea şi/sau promovarea. Prin aceste măsuri, după diminuarea drastică a reclamei de la agenţii economici, presa românească va fi privată şi de veniturile aduse de publicitatea şi/sau promovarea din partea autorităţilor publice (ministere, agenţii, consilii judeţene, consilii locale, primării, instituţii deconcentrate).

Un al doilea pas, de-a dreptul terifiant, îl constituie decretarea presei drept ameninţare pentru stat, respectiv vulnerabilitate pentru securitatea naţională de către Consiliul Suprem de Apărare a Ţării  (CSAT), prezidat de preşedintele Traian Băsescu. Săptămâna trecută CSAT a adoptat un document intitulat “ Strategia Naţională de Apărare – 2010”, în care apare în premieră într-un document oficial dintr-o ţară membră a NATO şi a Uniunii Europene o prevedere stupefiantă despre presă la capitolul riscuri, ameninţări şi vulnerabilităţi. Astfel, la capitolul 6, subcapitolul 6.2, după crima organizată, sunt definite ca vulnerabilitate fenomenul campaniilor de presă la comandă cu scopul de a denigra instituţii ale statului, prin răspândirea de informaţii false despre activitatea acestora şi presiunile exercitate de trusturi de presă asupra deciziei politice în vederea obţinerii de avantaje economice sau în relaţia cu instituţii ale statului.

Cum bine s-a spus, o astfel de formulare imprecisă, larg interpretabilă, are menirea să introducă în instituţiile media şi în rândul ziariştilor frica, teroarea de a nu deveni inamic al statului, al siguranţei naţionale. Prin acest document, CSAT abilitează legal serviciile secrete să prevină discreditarea statului şi să bage pumnul în gura presei. Prin acest document, CSAT a dat undă verde poliţiei politice faţă de presă; dacă un jurnalist va fi considerat ameninţare la securitatea naţională, ascultarea sa şi violarea corespondenţei sale vor fi justificate şi nelimitate şi ar putea urma îngrădirea drepturilor şi libertăţilor sale civile, inclusiv prin percheziţie, reţinere şi arestare. Adoptarea acestui document de către cel mai înalt for decizional pentru securitatea naţională din România, constituie un atac fără precedent la democraţie la dreptul la informare şi la libertatea de expresie, un derapaj grav de la normele unui stat de drept european şi un viraj sigur spre un regim de poliţie politică. Presa internaţională a comentat pe larg şi a criticat ferm includerea presei pe lista ameninţărilor la adresa securităţii României, unele ziare germane comparândul pe Băsescu cu Putin. Pentru aceste motive, PSD a solicitat preşedintelui Traian Băsescu retragerea din Parlament a Strategiei Naţionale de Apărare adoptată recent de CSAT, iar, în cazul în care nu se va da curs acestei cereri, vom solicita parlamentarilor de toate culorile politice să respingă adoptarea acestui document, întrucât nu putem accepta ca ziariştii români să fie consideraţi la fel de periculoşi ca şi teroriştii.

În fine, o ultimă lovitură a fost dată presei de regimul Băsescu-Boc prin adoptarea de către guvern, tot săptămâna trecută, a unei ordonanţe de urgenţă privind modificarea Codului Fiscal, care prevede, printre altele, micşorarea veniturilor anuale ale angajaţilor plătiţi prin contracte de drepturi de autor. Potrivit acestei ordonanţe, veniturile anuale din drepturile de autor vor scădea cu peste 2000 de lei, prin scăderea cotei forfetare folosite pentru calculul impozitului pentru banii obţinuţi prin contracte de drepturi de autor şi prin obligarea acestora să plătească contribuţii sociale în limita a cinci salarii medii brute pe economie. Această ordonanţă constituie un atac la adresa creaţiei şi a intelectualităţii româneşti, afectându-i pe oamenii de presă (ziarişti, realizatori de radio şi de televiziune), alături de scriitori, actori, compozitori, cantautori, pictori, sculptori, artişti multimedia, ş.a. Ordonanţa este însă vădit neconstituţională întrucât Codul Fiscal nu poate fi modificat printr-o ordonanţă de urgenţă, ci numai prin lege.

Aceste măsuri premeditate şi concertate pentru nimicirea presei libere vin într-un context de criză economico-financiară care a afectat substanţial presa locală şi centrală din România, îndeosebi datorită diminuării drastice, fără precedent după 1989, a veniturilor realizate din reclamă şi publicitate. În ultimile luni şi-au încetat apariţia numeroase publicaţii centrale şi locale, iar cea mai mare parte a publicaţiilor rămase pe piaţă au efectuat reduceri substanţiale de personal, de format şi de tiraj. În actualul context de criză economică mondială, în unele state ale Uniunii Europene au fost adoptate măsuri guvernamentale de sprijinire a presei, ca de exemplu în Franţa unde, la propunerea preşedintelui Nicolas Sarkozy, guvernul a aprobat anul trecut un program de sprijinire a presei naţionale cu suma de 600 de milioane de euro.

În România, regimul BăsescuBoc demonizează şi subminează presa prin declararea acesteia ca ameninţare la adresa securităţii naţionale, prin tăierea publicităţii de la stat şi prin supraimpozitarea drepturilor de autor.

Senator

Valer Marian

JUDECĂTOR DEMISIONAR !


Pentru judecătorii cu coloană vertebrală,depăşindu-se limita suportabilităţii pentru acţiunile de manipulare şi înjosire a funcţiei de judecător,a rămas o singură soluţie:DEMISIA.
Preluare,fără comentarii,de pe Exploziv-News.Scrisoarea deschisă a magistratului Florin NIŢĂ către Statul Român,prin care îşi anunţă şi argumentează demisia din funcţia de judecător,din demnitate,ca formă de protest,în data de 2 iunie 2010.

JUSTIŢIE!

Scrisoarea deschisă către Statul Român

Magistrat Florin NIŢĂ

Sunday, 27 Iunie 2010

Iubit Stat Român, am fost amagit şi înşelat de reprezentaţii tăi la alegerea profesiei de judecător în România. Am crezut că voi fi judecător într-un stat de drept în care voi putea măcar să-mi respect jurămintele.

Conform dispoziţiilor legale am fost solicitat, ca orice nou judecător, să depun jurământul:

„Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”.

Jurămantul acesta trebuie să fie în mintea unui judecător în orice moment din viaţa sa profesională şi chiar privată, legea arătând importanţa jurământului ca o condiţie esenţială a activităţii.

„Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcţie” iar celelalte puteri având obligaţia de a asigura toate condiţiile pentru respectarea acestuia.

Mi-am călăuzit activitatea profesională după acest jurământ dar acum am ajuns la concluzia că, din vina reprezentanţilor tăi din puterile executivă şi legislativă, nu mai pot respecta în totalitate acest jurământ.

În data de 2 Iunie 2010, pentru a respecta măcar partea referitoare la „onoare, conştiinţă” am înţeles să demisionez din funcţia de judecător, din demnitate, ca formă de protest. Profesia de judecător a încetat a mai fi onorabilă, a devenit un stigmat.

(NOTA REDACŢIEI: Daca in Germania demisioneaza preşedintele pentru o frază scoasă din context, dacă în Japonia demisionează premierul pentru neîndeplinirea promisiunilor electorale, în România cine poate demisiona din demnitate? Doar un judecător!).

Am considerat întotdeauna că partea de la mijlocul jurământului referitoare la „apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei” este cea mai importantă, toate celelalte aspecte referitoare la „respectarea Consituţiei şi legilor ţării” sau îndeplinirea atribuţiilor „cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire” fiind indicate ca mijloace pentru a realiza acest scop.

Însă acum nu mai poate fi vorba de a „apăra drepturile … fundamentale” ale fiecărui cetăţean deoarece reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă nu mai permit judecătorului aceasta.

Reprezentanții tăi înţeleg să nu respecte hotărâri judecătoreşti irevocabile ce apără drepturile fundamentale, să emită legislaţie în mod vădit contrară drepturilor omului, cu ignorarea hotărârilor Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să împiedice buna funcţionare a justiției, obligând astfel judecătorii să nu-şi respecte jurămintele.

S-ar putea spune că judecătorul este cel ce trebuie să respecte jurământul iar nu celelate puteri, însă nu trebuie să uităm că şi reprezentanții tăi, Stat Român, au jurăminte depuse (respectarea acestor jurăminte va fi analizată într-o altă scrisoare deschisă, după eliberarea din funcţie şi înlăturarea obligaţiei de rezervă specifică magistraţilor) iar o hotărâre judecătorească apără inutil un drept fundamental atât timp cât cei ce trebuie să asigure punerea în aplicare a hotărârii nu o fac iar în plus solicită judecătorilor să încalce jurământul privind obligaţia de a  judeca „fără părtinire” ameninţând direct sau indirect judecătorii ce dau soluţii contrare opiniilor acestor reprezentanţi ai Statului.

Astfel, degeaba încearcă un profesor sau un pensionar să-şi câştige anumite drepturi în instanţă din partea unui judecător ce-şi respectă jurământul, atât timp cât reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă au puterea de a emite legi sau ordonanţe ce practic înlătură de la aplicare aceste drepturi sau le întârzie, le eşalonează atât de mult încât cetăţeanul să nu mai fie practic interesat de aceste drepturi sau macăr să nu mai aibă nicio bucurie atunci când le dobândeşte.

De asemenea, reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, deşi cunosc numeroasele alte probleme ale justiţiei, ce împiedică judecătorul să-şi respecte jurământul său, obligă cel mai adesea judecătorul să asiste neputincios cum sunt încălcate drepturile fundamentale, prin pronunţarea cu mare întârzierea a unor soluţii aspect determinat atât de finanţarea insuficientă a justiţiei cât şi de o legislaţie ce descurajeaza soluţionarea rapidă a cauzelor şi refuză o justiţie de secol XXI.

„Drepturile şi libertăţile fundamentale” ce trebuie apărate conform jurământului de fiecare judecător sunt explicate detaliat la un nivel european de hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului arătând că aceste drepturi trebuie să fie reale iar nu iluzorii,

însă reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă au transformat drepturi fundamentale în iluzii şi înţeleg să le respecte doar atunci când se ajunge la o condamnare a ta, Stat Român de instanţa europeană.

Dar de fiecare dată reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, indiferent de culoarea politică, nu au înţeles să-şi asume măcar o parte de vina pentru hotărârile de condamnare ci au preferat să arunce vina pe judecători, ce nu se puteau apăra, fiind ţinuţi de o obligaţie de rezervă.

Astfel profesia de judecător a încetat a mai fi onorabilă, a devenit un stigmat.

Astfel acum cred cu tărie că pentru respectarea jurământului, ce nu poate fi retras odată depus, trebuie să găsesc o altă cale iar această cale, în opinia mea, nu poate fi decât punerea la dispoziţia societăţii a tuturor cunoştinţelor şi aptitudinilor mele pentru a obliga reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă să permită apărarea „drepturile şi libertăţile fundamentale”, eventual sprijinind cetăţenii să ducă tot mai multe cauze în faţa singurilor judecători ale căror hotărâri sun respectate pe deplin de reprezentanţii tăi din puterile executivă şi legislativă, cei ai Curţii Europene a Drepturilor Omului şi ”fără părtinire” scoţând întotdeauna la iveală vinovaţii pentru condamnările suferite.

Am să ascult cu această ocazie şi sfatul unui reprezentant al tău, Stat Român, la nivel european şi „am să merg în sectorul privat”

Deşi această demisie nu este determinată de o luptă pentru salarii şi pensii nu pot să nu reamintesc, Stat Român, că mulţi colegi au devenit judecători, în loc să meargă de la început în sectorul privat, pentru că le-a fost promisă o profesie onorabilă, cu salarii la nivelul demnitarilor, profesie care le va asigura o bătrâneţe liniştită printr-o pensie de serviciu, care să compenseze tot ce au pierdut alegând să fie judecători.

Astăzi este evident că au fost înşelaţi.

Am scris această scrisoare adresată direct ţie, Stat Român, în speranţa că mai sunt valabile cuvintele lui Tudor Vladimirescu ce ne spunea în urmă cu peste un secol şi jumătate că

Statul este poporul „iar nu tagma jefuitorilor”

Fără respect pentru Statul Român,

Florin NIŢĂ

judecător demisionar

%d bloggers like this: